Prelatele sunt utilizate în mod obișnuit în diverse aplicații pentru a oferi protecție împotriva elementelor, în special împotriva efectelor dăunătoare ale radiațiilor UV și ale apei. Aceste proprietăți sunt obținute printr-o combinație de selecție a materialelor, procese de fabricație și tratamente chimice.
Pentru a obține rezistența la UV,
Prelate rezistente la UV sunt de obicei realizate din materiale care au rezistență inerentă la radiațiile UV, cum ar fi polietilena (PE) sau clorura de polivinil (PVC). Aceste materiale sunt în mod natural mai rezistente la efectele degradante ale luminii solare în comparație cu alte materiale precum pânza sau nailonul, care sunt mai predispuse la deteriorarea UV.
Pe lângă selecția materialelor, procesele de fabricație joacă un rol crucial în creșterea rezistenței UV a prelatelor. În timpul producției de foi de prelată, în matricea polimerică pot fi încorporați aditivi speciali și stabilizatori pentru a bloca sau absorbi radiațiile UV. Acești aditivi acționează ca bariere și protejează materialul de efectele nocive ale razelor UV. Unii stabilizatori UV obișnuiți utilizați în prelate includ stabilizatori de lumină cu amine împiedicate (HALS) și derivați de benzofenonă.
Mai mult, sunt folosite tehnici de fabricație specifice pentru a asigura distribuția uniformă a stabilizatorilor UV în materialul prelatei. Acest lucru ajută la asigurarea unei protecție consecventă pe întreaga foaie de prelată. Procesul de fabricație presupune, de asemenea, aplicarea diferitelor straturi sau acoperiri pe prelata, ceea ce îi sporește și mai mult rezistența la radiațiile UV.
Pe lângă rezistența la UV, prelatele trebuie să aibă proprietăți impermeabile pentru a proteja eficient împotriva pătrunderii apei. Această capacitate de impermeabilizare este obținută printr-o combinație de proprietăți ale materialului și tratamente suplimentare. PE și PVC, materialele comune utilizate în prelate, resping în mod inerent apa într-o anumită măsură, dar sunt adesea necesare tratamente suplimentare pentru a le spori capacitățile de impermeabilizare.
În timpul procesului de fabricație, prelatele pot suferi diferite tratamente pentru a le spori rezistența la apă. Un tratament comun implică aplicarea unui strat hidrofug pe suprafața prelatei. Această acoperire acționează ca o barieră, împiedicând pătrunderea apei în material și menținând conținutul dedesubt uscat.
Un alt aspect crucial al asigurării proprietăților impermeabile este alegerea unei țesături sau a unei construcții de țesătură adecvate. Prelatele sunt de obicei fabricate folosind o țesătură strânsă sau o construcție laminată, în care mai multe straturi de material sunt legate între ele. Aceste construcții ajută la crearea unei structuri dense, strâns unite, care minimizează golurile sau deschiderile prin care apa ar putea pătrunde.
În plus, construcția cusăturii în prelate joacă un rol vital în menținerea integrității impermeabile. Producătorii folosesc diverse tehnici, cum ar fi etanșarea la căldură sau cusătura cu fire impermeabile, pentru a se asigura că cusăturile sunt etanșe la apă și rezistente la scurgeri.
Pentru a spori și mai mult proprietățile impermeabile ale prelatelor, pot fi aplicate tratamente chimice suplimentare. De exemplu, prelatele pot fi tratate cu spray-uri sau acoperiri hidrofuge care patrund in material si ofera un strat suplimentar de hidroizolatie. Aceste tratamente pot ajuta la crearea unei suprafețe hidrofobe, determinând picăturile de apă să se înmulțească și să se rostogolească de pe prelata, mai degrabă decât să fie absorbite.
Obținerea rezistenței UV și a proprietăților impermeabile la prelate implică o selecție atentă a materialelor, procese de fabricație eficiente și tratamente chimice adecvate. Utilizând materiale rezistente la UV, încorporând stabilizatori UV, utilizând construcții de țesături dense și aplicând acoperiri hidrofuge, prelatele sunt capabile să ofere protecție fiabilă împotriva efectelor dăunătoare ale radiațiilor UV și ale apei.
